Multe persoane vârstnice dependente sunt izolate, în prezent, în gospodăriile lor, fără sprijin pentru nevoile elementare ale vieții cotidiene, în condiții de viață extrem de dificile și cu încălcarea unor drepturi fundamentale.

Conform Registrului Furnizorilor de Servicii Sociale Acreditați disponibil pe website-ul Ministerului Muncii și Justiției Sociale în Martie 2017, în România există acreditați 767 de furnizori de servicii sociale destinate vârstnicilor (servicii de îngrijire la domiciliu, centre rezidențiale, centre de zi, cantine), care deservesc un număr de 29.622 de vârstnici. Raportat la numărul vârstnicilor care trăiesc în sărăcie extremă (15% conform Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice - CNPV, 2015) BENEFICIAZĂ DE SERVICII SOCIALE 0.87% dintre vârstnici.60% dintre beneficiarii de servicii sunt deserviți de furnizorii privați, finanțați în proporție de 70% din surse private (Analiza Serviciile sociale în România, FDSC, 2012).

NEVOIA IDENTIFICATĂ în 2016 Analiza CNPV constată o slabă dezvoltare a serviciilor pentru vârstnicii aflați în dificultate comparativ cu alte categorii defavorizate de populație și o insuficientă dezvoltare a structurilor la nivelul autorităților publice centrale și locale care să monitorizeze cazurile sociale. În acest moment, la nivel UE, ACHIZIȚIA (CONTRACTAREA) DE SERVICII SOCIALE este privită ca SOLUȚIE pentru rezolvarea cu succes a unor probleme comunitare, de interes public, de la servicii sociale la proiecte complexe de dezvoltare socio‐economică.

Instrumentul cel mai important pentru creșterea accesului la contractarea socială a serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice îl deține administrația publică locală/județeană. Sectorul ONG își face masiv simțită prezența la nivel local, aducând o contribuție importantă la soluționarea problemelor identificate și aflate pe agenda publică.

Deși la nivel de discurs public, politică publică și legislație principală, contractarea serviciilor sociale așa cum este definită de Legea 292/2011 poate funcționa, în practica, acest mecanism de finanțare a serviciilor sociale, se află într‐o fază de stagnare. Conform Raportului de analiză privind contractarea serviciilor sociale (FONCP, 2015), DOAR 4% din contractele ONG-urilor pentru servicii sociale cu autoritățile locale au fost realizate în 2015 prin proceduri de achiziții publice. Conform raportului (pag.54), principalele obstacole în CONTRACTARE sunt:

a)      lipsa personalului specializat în achiziții publice de servicii sociale de la nivelul autorităților contractante;

b)      lipsa instrumentelor de lucru – documentații standard, instrucțiuni de întocmire a caietelor de sarcini pentru servicii sociale, modele de documentații standard;

c)       lipsa programelor de formare și informare pentru autorități si ONG. Organizațiile reunite sub umbrela SenioriNet, rețeaua națională a ONG-urilor care lucrează cu vârstnicii au apreciat la întâlnirea de planificare strategică a rețelei organizată în 2016, faptul că accesul limitat la contractare afectează, în primul rând, în mod direct, vârstnicii, care, în lipsa unor servicii sociale de suport, au o speranță de viață limitată și un nivel de trai foarte scazut.

Pentru ca ONG-urile să aibă un rol activ în elaborarea deciziilor privind contractarea la nivel local, regional, județean, acestea trebuie să dețină capacitatea de a iniția un dialog constant și activ cu autoritatea locală, de a monitoriza și evalua politicile publice propuse de guvernarea locală și de a oferi soluții tehnice (în domeniul achizițiilor de servicii). De obicei, rolul ONG-urilor active în domeniul social la nivel local/județean se limitează la exprimarea sprijinului pentru rezolvarea unei probleme locale și prea puțin în a furniza puncte substanțiale de vedere și feed-back în domenii care presupun expertiză specifică, cum este cel al achizițiilor publice.

Acest rol pasiv poate fi explicat printr-o varietate de cauze, printre care: lipsa de personal specializat, lipsa de pregătire și de resurse dedicate, indicând, de asemenea, lipsa unei abordări sistematice și a unei strategii de intervenție la nivel local.

Deși în ultimii ani s-au înregistrat progrese în participarea sectorului ONG la influențarea politicilor sociale la nivel regional sau național, majoritatea ONG-urilor care activează în domeniul social, au o capacitate redusă de a influența politicile publice realizate la nivel local. Creșterea capacității ONG-urilor de a formula și promova politici publice este confirmată de Raportul serviciile sociale în România (FDSC, 2012): „dezbaterile și acțiunile de lobby privind clarificarea și simplificarea procedurilor de contractare a serviciilor sociale, precum și încurajarea autorităților publice locale să utilizeze acest mecanism, trebuie să continue pentru a asigura o dezvoltare firească a serviciilor sociale furnizate de sectorul ONG”.

Necesitatea de a investi în dezvoltarea ONG-urilor care lucrează cu vârstnicii și urgența de a stimula contractarea serviciilor la nivel local este confirmată de membrii SenioriNet și FONSS, care în luna Martie 2017 au dezbătut provocările cu care se confruntă pentru a asigura accesul egal al vârstnicilor la servicii. Fără a construi o participare mai largă și mai calificată a ONG-urilor în influențarea politicilor, rezultatele politicii de dezvoltare a asistenței sociale nu vor putea avea rezultate scontate. Anul 2016 a marcat o amplă reformă a cadrului legal privind achizițiile publice, prin transpunerea prevederilor Directivei nr 2014/24/UE a Parlamentului European și aprobarea Legii nr.98/2016 privind achizițiile publice. Principala noutate legislativă este includerea unei secțiuni destinate reglementării cadrului privind atribuirea unui contract de achiziție publică/acord-cadru care are ca obiect servicii sociale și alte servicii specifice (SUBSECȚIUNEA 9: Paragraful 9: Servicii sociale, art.111-112).

Luând în considerare lipsa unor norme metodologice privind aplicarea noilor dispoziții (CRITERII SPECIFICE PRIVIND CALITATEA SERVICIILOR SOCIALE DESTINATE VÂRSTNICILOR), respectiv a procedurii simplificate de achiziție a serviciilor sociale și a rezervării participarii la procedura de achizitie pentru ONG acreditat ca furnizor de servicii sociale, se impune DEZVOLTAREA DE LEGISLAȚIE TERȚIARĂ, care ulterior să fie prezentată și dezbătută cu Ministerul Muncii, autoritățile locale, ANAP, decidenți politici. Iar pentru ca un pachet de achiziții de servicii sociale să fie elaborat, se impune preluarea expertizei furnizorilor de servicii sociale pentru vârstnici și dezvoltarea capacității ONG-urilor de a realiza și ulterior a se implica în preluarea acestor documente de către autoritatea locală. Conform declarației Directorului Adjunct al Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prezent în data de 16.03.2017 la Conferința Internațională FONSS, pentru a asigura transpunerea Legii 98/2016 la nivel local, pentru contractarea serviciilor sociale sunt necesare 71 de pachete de documente, pentru fiecare serviciu social în parte, documente care, în opinia doamnei director, pot fi realizate în timp, numai cu aportul sectorului ONG. 

Pentru a putea realiza contractarea serviciilor pentru vârstnici la nivel local/regional, autoritățile trebuie să colaboreze cu sectorul ONG pentru a identifica nevoile sociale ale vârstnicilor, realizarea pachetului de documente pentru achiziția serviciului și cel mai important, elaborarea criteriilor de calitate pentru evaluarea serviciilor sociale. 

Prin caracterul ei juridic și aplicabilitatea la nivel local/regional/național, legislația terțiară reprezintă o politică publică esențială în procesul de implementare a legii achizițiilor publice adoptată de Guvernul României.