In luna octombrie 2015, reprezentantii Asociatiei Four Change s-au intalnit cu o parte dintre beneficiarii proiectului SANSA – Sprijin pentru autocunoastere si autodepasire a situatiei de vulnerabilitate POSDRU/165/6.2/S/142962.

Ne-am propus, pe de o parte, sa oferim informatii celor prezenti despre Concursul cu premii “Comunitatea se schimba prin tine”, iar pe de alta parte sa cunoastem beneficiarii proiectului.

Concursul vizeaza premierea celor mai bune proiecte comunitare. Astfel prin implementarea proiectelor, cei implicati vor contribui la: dezvoltarea comunitatilor din care provin, cresterea sustenabilitatii economico-sociale la nivel regional si cresterea implicarii civice in comunitati.

Participantilor li s-au adus la cunostinta informatii privind pasii necesari in elaborarea propunerii de proiect si totodata le-a fost comunicata valoarea totală a premiului ce va fi acordat in cazul in care proiectul este desemnat castigator. Astfel, fiecare proiect castigator va fi premiat cu suma de 4296 RON net.

Celor prezenti le-au fost impartite materiale cu informatii privind Criteriile de eligibilitate ale activitatilor propuse in proiecte si fisele de proiect. Au aflat despre necesitatea de a depune un extras de cont valabil, necesar pentru virarea premiului, in cazul in care proiectele vor fi alese castigatoare. Au completat si au depus, de asemenea, o declaratie de angajament, pentru ca documentatia sa fie completa.

Beneficiarii au fost instiintati si asupra datei de publicare a proiectelor castigatoare, posibilitatea de a contesta rezultatele fiind mentionata de catre organizatori.

La sfarsitul intalnirii, ne-am bucurat sa le ascultam povestile de viata si sa aflam ca participarea la curs a insemnat schimbare in bine, pentru fiecare dintre ei.

In varsta de 45 ani, Proorocu Elena este sotie si mama a trei baieti. A absolvit Facultatea de Inginerie-Management agroturistic, iar in prezent traieste din salariul de asistent personal al mamei ei. „La 43 de ani i s-au atrofiat muschii membrelor superioare. E necesar sa fiu langa ea intrucat nu se poate descurca singura.”

Viata Elenei nu este deloc usoara. Pe langa problemele cu mama, ne-a marturisit ca baiatul mijlociu sufera de hemipareza spastica dreapta. Isi pastreaza, insa, optimismul si determinarea pentru ca el este foarte ambitios, iar sotul ii sustine cum poate, chiar daca lucreaza ocazional.

A lucrat ca asistent manager, vanzatoare, casiera si are 15 ani vechime in munca, insa, datorita problemelor de sanatate ale copilului, a fost nevoita sa ramana acasa.

Ne-a marturisit ca incearca sa-l implice pe baiat in toate activitatile despre care stie ca ii sunt utile si la care se poate participa gratuit. „Mergem la escalasari, facem kinetoterapie. Am fost si in Oradea, Techirghiol la recuperari.”

Desi vorbim despre un copil cu Iq scazut si probleme de memorare, Elena a ales ca el sa mearga la o scoala normala. „Acum are 10 ani si este in clasa a III-a. Sunt mandra de evolutia lui si asta ma motiveaza.” Povesteste cu drag si cu mandrie despre familia ei, care reuseste in Romania zilelor noastre, sa ramana unita si sa nu-si piarda speranta. „Cel mic face gimnastica de performanta, iar fiul cel mare a intrat la un liceu foarte bun.”

A participat la cursul de tehnician maseur despre care a aflat de la o alta mamica. „Mi-a placut, a fost educativ si ma ajuta si cu copilul. Cursul este o sansa pentru noi si pentru cei din jurul nostru, care beneficiaza de cunostintele noastre.”

A vrut sa stim ca este constienta de importanta rolului implicarii civice si ca este fericita sa propuna un proiect in care sa implice copii cu dizabilitati. „Sunt multe de facut pentru comunitate, dar eu as vrea sa merg cu un grup de 10 copii cu probleme la o ferma in apropierea Bucurestiului. E important sa se familiarizeze cu activitatile de la ferma. Unii dintre ei nu stiu ce animale sunt in gospodarie, cu ce se hranesc. Vom face si plimbare cu caruta, iar la final vor servi o masa cu preparate traditionale.”

Carabulea Luiza are 44 ani, a terminat liceul si isi doreste foarte mult sa mearga la facultatea de Psihopedagogie speciala pentru „a putea sa-si ajute copilul cu adevarat.” Are 2 baieti: Rares de 20 ani care este student in anul II la Matematica-Informatica si Luca de 10 ani, elev in clasa a IV-a care sufera de TSA (tulburare cu spectru autist).

Luizei i-ar placea sa poata ajuta si alti copii cu probleme, in viitor. Vrea sa incerce si un master in Psihologie.

Sotul nu este angajat, in prezent. Facea amenajari interioare si monta rulouri de gazon, insa firma la care lucra s-a inchis. Acum, este nevoit sa se descurce lucrand ocazional. Luiza este asistent personal pentru Luca pe care l-a inscris la o scoala normala, unde il insoteste la ore.

Discutia cu Luiza a fost pentru noi cea mai emotionanta; poate si pentru ca ea reuseste sa transmita foarte bine, iar subiectul este unul delicat si sensibil. Ne-a introdus intr-o lume care nu ne era cunoscuta, asa cum ii spune ea…”lumea albastra a autismului”. Ne-a povestit, cu lacrimi in ochi, ce inseamna sa fii parintele unui copil cu autism si ce nevoi au persoanele cu aceasta suferinta.

„Luca a fost diagnosticat la 3 ani. Pana atunci, am mers la sase medici pentru a ne convinge ca diagnosticul era corect. Intelegeam ca lucrurile nu sunt in ordine, pentru ca era un copil non-verbal, cu deficit de atentie si hiperkinetism. Nu statea locului nicio clipa.”

A urmat o perioada de terapie ABA. Timp de 6 luni, zilnic, cate 4 ore, coordonatorul supervizor lucra cu Luca, iar Luiza se simtea neputincioasa. „Mi se parea ca nu inteleg nimic.” Pentru ca programul trebuia continuat si in week-end cand coordonatorul lipsea, mama a fost nevoita sa se implice activ. Astfel ca, inarmata cu rabdare, speranta, determinare si materialele de lucru, a reusit sa-l ajute pe Luca. „Acum pot avea dialog. E minunat sa poti vorbi cu un copil care nu reusea sa se exprime altfel, decat prin tipat.”

Am aflat de la Luiza ca terapia se face in joaca si ca este important ca o persoana cu astfel de probleme sa fie implicata in terapie ocupationala, jocuri pentru relaxare, sedinte de kinetoterapie. Ne-a spus ca si-ar dori ca pentru o perioda, daca si-ar permite, sa faca voluntariat in cadrul familiilor care au nevoie. „E important pentru familii sa inteleaga cu ce se confrunta copilul, sa-l ajute in eforturile lui de a se integra.”

In cadrul proiectului, Luiza a facut cursul de lucrator in comert. „Era un bun prilej de a invata lucruri noi si, sincera sa fiu…ma mai relaxam.” Se gandeste ca e important sa aiba o diploma, in cazul in care va fi nevoita sa lucreze ca vanzatoare. „E o siguranta, mai ales psihologica. Eu nu am mare experienta in munca. Am simtit ca cel mai important este sa ma dedic copiilor.”

Proiectul pe care l-a propus se adreseaza copiilor cu autism si familiiilor acestora. Vrea sa gaseasca voluntari in cadrul Facultatii de Asistenta sociala care doresc sa ajute familii cu copiii cu TSA. Acestia vor participa la un training sustinut de un specialist in terapia ABA.

Am incheiat dialogul cu greu, Luiza fiind un foarte bun partener de discutie. Ne-a strans mainile si ne-a multumit pentru initiativa de a organiza astfel de cursuri pentru persoane vulnerabile. „E mare lucru sa ai grija oamenilor care au probleme, in ziua de azi.”

 *****

Proiectul “ŞANSA – Sprijin pentru autocunoaştere şi autodepăşire a situaţiei de vulnerabilitate” este implementat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Secor 6 în parteneriat cu Asociaţia Four Change, SC Centrul de Consultanţă şi Studii Europene SRL, Fundaţia de Sprijin Comunitar Bacău si este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investeşte în oameni!