I: Care sunt, în opinia dumneavoastră, provocările furnizorilor de servicii sociale și/sau socio-medicale?

R: De-a lungul timpului ne-am confruntat cu numeroase situații:

-          Obținerea, în permanență a finanțărilor,  în scopul  susținerii serviciilor sociale  și/  sau medicale.

-          Identificarea  personalului potrivit, calificat  și motivarea acestuia printr-un pachet salarial acceptabil.

-          Menținerea unui grad înalt al standardelor de calitate  privind serviciile și dacă se poate…costuri accesibile.

I: Din experiența dumneavoastră în lucrul cu vârstnicii, care sunt problemele cu care aceștia se confruntă?

R: Din cazurile pe care le-am avut până în prezent, cele mai des întâlnite probleme sunt legate de starea de sănătate precară (beneficiari cu demență sau imobilizați) și prea puține centre de îngrijire aflate în zonă care să vină în întâmpinarea lor.

Totodata, am întâmpinat destul de frecvent:

-          Lipsa resurselor financiare care să poată acoperi gama de servicii furnizate într-un centru de îngrijire.

-          Lipsa aparținătorilor care să contribuie cu co-finanțarea la plata serviciilor sociale, pe lângă pensiile vârstnicilor care nu ajung pentru acoperirea în totalitate a costurilor serviciilor într-un centru de îngrijire, bătrânii fiind nevoiți să rămână  la domiciliu  și fără sprijin.

-          Vârstnicii îngrijiți la domiciliu, dacă nu au aparținători  sau aceștia nu locuiesc cu ei, au nevoie de sprijin din partea altor persoane,  aceste servicii fiind foarte costisitoare (având în vedere faptul că cel puțin o persoană  trebuie să se deplaseze  zilnic la domiciliul  beneficiarului aflat în imposibilitatea de a se îngriji singur).

-          Identificarea unor persoane potrivite pentru rolul de îngrijitori este de asemena, o provocare, întrucât nu sunt multe persoane suficient de pregătite profesional și dispuse să rămână pe acest post, suficient de mult.

I: Dacă ați fi în postura Ministrului Muncii și Protecției Sociale, cu ce solutii ați veni pentru îmbunătățirea serviciilor?

R: În primul rând, se impune o  corelare între  cuantumul pensiilor  și  costul  de  întreținere a  unui vârstnic într-o  instituție de ocrotire, deoarece prea puțini vârstnici din Romania  își pot permite  să  fie îngrijiți  într-un  centru. Este extrem de complicat să se descurce doar din veniturile proprii, fără să apeleze la aparținători. Totodată, este posibil ca acolo unde aparținătorii există, să nu se implice în sprijinirea bătrânilor.  

Este necesar să se asigure niște finanțări care să poată fi accesate și de către furnizorii privați pentru ca aceștia să fie sprijiniți în susținerea costurilor serviciilor sociale și /sau medicale. Este evident că 250 lei / beneficiar / luna, sumă alocată  în baza Legii 34/1998 nu este suficient, fără să mai spunem că acest cuantum nu s-a majorat de 10 ani.

I: Cum vedeți sistemul de servicii sociale și/sau socio-medicale peste 5 ani?

R: Din punctul meu de vedere,  dacă nu se iau măsuri de suport,  atât pentru   beneficiar cât și pentru furnizorii de servicii sociale  pentru rezolvarea acelor  nevoi pe care le-am amintit mai sus, cred ca vor fi tot mai puțini furnizori de servicii  și tot mai mulți  vârstnici lipsiți de sprijin.

O altă informație pe care o consider relevantă se referă la furnizorii de servicii medicale, care au încheiate contracte cu CNAS. Nu se respectă o regulă referitoare la egalitatea între furnizori - există  unele instituții  cărora li se  repartizează  majoritatea pacienților ce se adresează Caselor de Asigurări de Sănătate, în schimb ce, altora nu li se repartizează niciun pacient (cum a fost si cazul nostru in anul 2015).

Respondent: dna Dorina Letiția Moiș (Director executiv)

*Material reazlizat în cadrul proiectului “Servicii sociale pentru fiecare vârstnic – pachet de achiziții de servicii în fiecare comunitate”, cofinanȚat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014 -2020.