In luna octombrie 2015, la Braila,  a avut loc seminarul de implicare civică si conduita responsabila in societate „Fii schimbarea în comunitatea ta!” organizat in cadrul Proiectului  “ŞANSA – Sprijin pentru autocunoaştere şi autodepăşire a situaţiei de vulnerabilitate”. 

Cei prezenti au fost informati cu privire la drepturile pe  care le au ca cetăţeni, maniera in care se pot implica in comunitate, precum și efectele pozitive pe care acțiunile lor le pot genera.

Pe parcursul intalnirii, beneficiarii au aflat ce inseamna comunitate, ce presupune voluntariatul, ce este un ONG si cum se pot implica ei in dezvoltarea comunitara. Au fost incurajati, in acelasi timp, sa identifice problemele din comunitatile lor şi maniera in care le pot adresa, contribuind la rezolvarea acestora.

Astfel: refacerea stadionului de atletism, amenajarea locurilor de joaca pentru copii, intr-ajutorarea batranilor din camine, curatenia in bloc si a spatiului din jurul blocului constituie o parte din ideile de proiect inaintate.

Propunerile de soluţii şi etape, măsurile de rezolvare a neajunsurilor se vor concretiza sub forma unor mini-proiecte de implicare civică, urmand ca la finalul seriei de seminarii sa se organizeze un concurs în cadrul căruia vor fi premiate cele mai bune mini-proiecte comunitare.

Beneficiarii au fost incantati sa ne povesteasca despre ei insisi si despre motivele participarii la cursul de frizer.

RAICU ANGEL are 48 de ani, traieste in Braila si prin participarea la curs a vrut sa profite de oportunitatea de a invata lucruri noi, de a avea o calificare.

In 1995 a suferit un accident de masina, in urma caruia a fost pensionat pe caz de invaliditate. Dupa 10 ani de incercari de a-si gasi loc de munca, a reusit sa se angajeze ca liftier la spital.

Vadit afectat, ne-a impartasit ca era refuzat in mod constant, desi angajatorii stiau ca exista beneficii la angajarea unei persoane cu handicap. Ne-a povestit ca a trait din pensie, dar dupa ce a ramas cu un venit de 300 de lei/luna a mers sistematic, timp de 2 ani, la Spitalul judetan pentru a ocupa un loc de munca ca liftier. „Am facut si voluntariat, cate 8 h pe zi.” A reusit sa se angajeze, cand s-a eliberat un post; a invatat pentru concurs, a sustinut examenul si l-a luat.

In incercarea de a-si gasi un loc de munca, de multe ori s-a simtit marginalizat pentru ca desi trecea probele de lucru, ulterior nu mai era contactat. „Asta se intampla pentru ca am nevoie de conditii speciale de munca si de un timp mai mare de lucru.”

Se gandeste ca este posibil ca posturile la Spital sa se restructureze si atunci, faptul ca a participat la curs ii va oferi o sansa la angajarea ca frizer. „Am aflat lucruri utile si am iesit din cenusiul zilnic, e si o sansa la socializare.” A vrut sa stim ca apreciaza calitatea informatiilor si profesionalismul formatorului, partea practica fiind foarte atractiva, in opinia lui.

Asfalt pe strada mea, speranta ratacita-n ceata…este titlul proiectului pe care l-a propus. Angel isi doreste o comunitate curata si o strada fara probleme. Asfaltul deteriorat, capacele de canalizare furate, cainii vagabonzi, gropile, mizeria sunt probleme pe care le-a identificat si pe care le-ar dori rezolvate. In acest sens, isi propune sa afle care este situatia strazii la Directia de urbanism si sa inainteze, la Primarie, o petitie semnata de toti locuitorii din comunitate.

FRATILA AURELIAN VALENTIN in varsta de 40 de ani, are spondilita anchilozanta. Acest lucru il impiedica sa munceasca full-time.

In perioda 1994-2000, a fost agent de paza si ordine la Politia Municipiului Braila. In timp, s-a declansat boala si a fost nevoit sa-si puna proteze la ambele solduri.

In prezent isi cauta serviciu, insa ii este dificil sa gaseasca angajatori dispusi sa-l primeasca cu jumatate de norma. A incercat si in afara granitelor tarii, fiind plecat pentru un contract ca agent de paza in Dusseldorf. „A fost prea mare responsabilitatea, nu am reusit sa ma acomodez.”

Participa la curs pentru ca se vede lucrand ca frizer si pentru ca are amici care l-ar putea angaja. Ne-a marturisit ca, desi este incantat de organizarea cursului si de prestatia formatorului, il intristeaza ca nu poate exersa asa cum isi doreste. „Mi-au aparut niste eczeme la maini si asta ma impiedica sa fac lucrurile cu usurinta.”

Aurelian e incantat sa afle despre noi cursuri care se organizeaza gratuit, intrucat considera ca participand ca si beneficiar, isi mareste sansele la angajare.

Proiectul propus de el se numeste Comunitatea mea – o comunitate mai sigura. Cartiere rau famate cu probleme contraventionale si infractionale; autoturisme pe strazi inguste care ocolind gropi pot lovi pietoni/autoturisme; femei si copii care se feresc de spatiile intunecate, stiind ca acolo se ascund cainii vagabonzi…toate acestea sunt probleme identificate si pe care doreste sa le adreseze.

In acest sens, isi propune sa faca demersurile necesare pentru infiintarea unei sectii de politie, pentru reasfaltarea strazilor, sa contribuie la reparatia sistemului de iluminat stradal. Isi doreste ca locuitorii cartierului sa se bucure de o serie de beneficii: reasfaltarea strazilor inguste din cartier, iluminarea intre blocuri, si cel mai important, reducerea faptelor antisociale.

CARAIVAN LOREDANA are 25 de ani, a absolvit 10 clase si traieste in Braila. Ii place sa gateasca si este o fire sociabila.

In trecut, a lucrat in cadrul fabricii de dulciuri FANION, in comuna Vadeni, la incarcarea si descarcarea marfurilor. A plecat de acolo, din cauza starii de sanatate – a facut o criza de epilepsie.

Are o pensie de 270 de lei si datorita gradului de handicap accentuat, nu are drept de munca.

Ne-a povestit ca a avut o tumoare pe creier si ca din clasa a 9-a a inceput sa se simta mai bine. Are un baietel de 4 ani, iar impreuna cu sotul, locuiesc intr-o casa proprietate a statului, data de primarie. Sotul ei este cel care-i sustine financiar. In prezent el lucreaza la un abator, dar asta dupa ce a cautat 3 luni. „E greu cu locurile de munca. A vrut in constructii, dar e posibil ca cei pentru care lucrezi sa-ti traga teapa.”

Loredana vine la cursuri pentru a cunoaste oameni si ca sa invete lucruri noi. Ne-a spus ca cel mai mult i-a placut procedura de dezinfectare a uneltelor. In acelasi timp, este mandra ca a invatatat sa foloseasca masina de tuns si ca a reusit sa afle care sunt regulile intr-un coafor.

STERIE ALINA are 47 ani si este mama unei fetite de 9 ani. A absolvit liceul, are cunostinte de dactilografie, a urmat si un curs de prim ajutor organizat de Crucea Rosie.

In perioada 1990-1991, a lucrat ca infirmiera in maternitate, dupa care a intrat in somaj. A fost nevoita sa vanda la taraba in piata ca sa poata supravietui.

La varsta de 6 ani a avut encefalita, iar la un moment dat, datorita violentei din familie a vrut sa se sinucida.

De 11 ani nu mai lucreaza. In prezent are o pensie de 400 RON/luna si pentru a se intretine ingrijeste persoane varstnice. „La varsta mea nu mai am speranta de angajare, mi-au spus ca sunt prea batrana. Dar nici pe cei tineri nu-i angajeaza nimeni, ca nu au experienta.”

E fericita cand afla ca se organizeaza astfel de cursuri, pentru ca pe langa cunostintele pe care le dobandeste, o ajuta si subventia. Vede cursul de frizer ca pe o oportunitate: „ma ajuta sa tund familia, vecinii, mai scot un ban.”

*****

Proiectul “ŞANSA – Sprijin pentru autocunoaştere şi autodepăşire a situaţiei de vulnerabilitate” este implementat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Secor 6 în parteneriat cu Asociaţia Four Change, SC Centrul de Consultanţă şi Studii Europene SRL, Fundaţia de Sprijin Comunitar Bacău si este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Investeşte în oameni!